Salut, mă bucur să facem cunoștință! Numele meu este Ana și sunt cea care a dat naștere brandului EmilyRay.
Îmi amintesc ca și când a fost ieri, cu mai bine de 14 ani în urmă, am văzut la gâtul cuiva un mini tort, modelat impecabil din lut FIMO. Mi-a plăcut atât de tare încât până seara, comanda primelor materiale pentru bijuterii era pe drum.
Desi urma să termin Liceul de Arte Plastice "Nicolae Tonitza" în câteva luni, părinții mei nu au fost deloc încântați când mă vedeau modelând bijuterii și învățând pentru BAC în același timp. Însă, emoția aceea... Emoția primei bijuterii ieșită din mâinile mele m-a capturat pe de-a-ntregul.
Totul a început cu primul "tortulet de pus la gât" și așa am continuat să explorez. M-am jucat cu sârme modelatoare, cu paste polimerice, cu mărgele de tot felul și am încercat zeci de tehnici diferite. Quilling, pictură pe haine, rame foto sau carcase de telefon. Hobby-ul s-a transformat în pasiune și pasiunea s-a transformat în job abia în facultate.
Revelația a avut loc la cursul de Finisaje pentru Pardoseală cu rășină poliuretanică. Priveam amuțită imagine după imagine. Zeci de podele ce aveau încastrate tot felul de pilituri metalice, monede, bucăți din natură sau imagini printate care, cu ajutorul unui strat de rășină, prindeau viață și străluceau uimitor. Atunci mi-am spus în gând: Aș putea oare să port la gât o "bucățică de pardoseală"?
Și așa a luat naștere cu adevărat EmilyRay. La acea vreme, informația era limitată, astfel am îmbrățișat pasiunea și am plonjat în experimente. Astfel, proaspăta absolventă a Universității de Arhitectură "Ion Mincu" a decis să își urmeze inima în detrimentul rațiunii. Astăzi nu pot spune decât că am făcut cea mai bună alegere din viața mea.
În fiecare zi când pășesc în atelier, indiferent de greutăți, ziua îmi este mai bună automat. Cu fiecare mesaj de mulțumire și apreciere pe care îl primesc, obțin încă puțin combustibil să șlefuiesc și ultimele piese, deși am deja bătături la degete. Cu fiecare zâmbet pe care îl produce o bijuterie ieșită din mâinile mele, pe fața celui ce o descoperă pentru prima dată, cu atât mai multă iubire am pentru ce-i făcut de mana omului și nu de un utilaj, într-o fabrică.
Astăzi iubesc natura mai mult că niciodată și încerc să salvez bucăți din ea pentru a le da o nouă viață, conservandu-le în rășina. Am învățat să prețuiesc reciclarea lucrurilor vechi și nefolositoare, în noi obiecte cu noi sensuri, menite să ne însenineze ziua și să ne pună un zâmbet pe față.